LOCATII

Copsa Mare / Grosskopisch

Comuna libera a vechiului Fundus Regius, Copsa Mare stapânea cele mai întinse si renumite plantatii viticole din tara Vinului. La începutul secolului al XIV-lea slujbele erau oficiate într-o bazilica gotica cu trei nave, însa un document din 1283 aduce cu sine ipoteza existentei unei bazilici mai vechi.

Biertan / Birthaelm

Biertomenii, oameni seriosi si cu faima mare de zgârciti, sustineau ca mediesenii, care se tineau de potlogarii, i-ar fi tras pe sfoara. Povestea spune ca odinioara au plecat doua delegatii la rege, cu scopul de a-l convinge sa aleaga pe una dintre cele doua localitati ca sediu al Scaunului. Una dintre solii era cea din Biertan, formata din oameni cinstiti si imbracati modest, iar alta era cea din Medias, care il avea in frunte pe un negustor foarte siret, imbracat in haine scumpe si zdravan de gura. Asa se face ca Biertanul, desi avea mai multi locuitori si platea un impozit mai mare, a pierdut batalia. In locul lui a fost ales Mediasul, de pe urma unui negustor potlogar. Sau cel putin asa sustineau cei din Biertan.

Dealu Frumos / Schoenberg

"Fericita este cetatea minunata care in timp de pace…" a fost mentionata intaia data intr-un act de vanzare-cumparare din anul 1280, atunci cand mai multi greavi din Schoenberg cumpara jumatate dintr-o moara de la Stejeris.

Iacobeni / Jakobsdorf

Se pare ca acest sat, pe numele sau german Jakobsdorf (Satul lui Iacob), este una dintre cele mai timpurii comunitati sasesti din Transilvania chiar daca prima atestare documentara a comunei apare abia in 1309. Printre preotii Capitlului de Kosd, care, impreuna cu altii din alte decanate sasesti, au intentat in acel an un proces episcopului de Alba Iulia impotriva zeciuielii excesive, se numara si Nikolaus de Jakobsdorf.

Stejarisu / Probtsdorf

In anii 1500 si 1534, localitatea Stejerisu este pomenita printre comunele libere ale Scaunului Cincu, cu 34 de gospodarii, trei pastori, un dascal, patru curti pustii si o moara. Se numea Probstdorf, ceea ce ar insemna "satul prepozitului". Numele indica apartenenta satului la prepozitul de Sibiu, fapt atestat inca din 1223, intr-un document ce reprezinta prima mentionare istorica a localitatii. Abia multi ani mai tarziu, dupa ce a fost desfiintat, Probstdorf a devenit comuna libera in jurisdictia Scaunului Cincu. Frecventele inundatii ale paraului au dus la mutarea satului intr-un loc mai indepartat de albia Hartibaciului.

Viscri / Deutschweisskirch

Retras de la drumul mare ce leaga Brasovul de Sighisoara, satul Viscri adaposteste una dintre cele mai spectaculoase biserici fortificate sasesti, de altfel fiind una din cele 6 inscrise în patrimoniul mondial UNESCO. Particularitatile asezarii au atras atentia si bunavointa Mihai Eminescu Trust, o fundatie patronata de însusi Printul Charles, care a renovat biserica si câteva case din localitate redându-le ceva din stralucirea initiala.

Bradeni / Henndorf

Localitatea se numeste in germana Henndorf, in romana Bradeni si in maghiara Hégen, iar prima ei denumire atestata este cea de Terra Heen (1297). In 1349 era numita Villa Hegun, iar biserica cu hramul Sf. Andrei a fost mentionata prima oara în 1350. In 1507, se stie ca fortificatiile fusesera terminate, dar nu stim daca biserica fusese reconstruita din temelii sau daca se folosisera parti ale mai vechii biserici din secolul al XIV-lea.

Apold / Trappold

Asezarea de la Apold exista inainte de a veni colonistii sasi. Pe teritoriul ei au fost descoperite vase ceramice care nu se aseamana cu cele ale sasilor din secolul al XIII-lea, ci mai degraba cu cele ale autohtonilor de dinaintea cuceririi maghiare. Vasele au fost descoperite in niste bordeie, tip de constructie care disparuse din spatiul german inca din secolele al XI-lea, de unde se poate trage concluzia ca ar putea fi atribuite fie romanilor, fie pecenegilor.

Carta / Kerz

Alberic de Troisfontaines, autorul unei cronici cruciate de limba latina din secolul al XIII-lea, ne-a pastrat o poveste despre Carta. El ne spune ca... "in Transilvania (ultra sylvas), langa Carta (Kerte), a aparut, dupa cum se spune, o inselaciune a demonilor. Au aparut oameni rosii, cam doua sute, si erau de statura mai mica decat sunt ai nostri, si au iesit dintr-un munte pe cai rosii; sub privirile oamenilor ei tineau diferite cuvantari. Navalind asupra celor din targ s-au intors in pestera lor si nici nu au mai aparut dupa aceea. Unul singur, oprit scurt timp de catre careva din targ, i-a inrosit mana cu totul si a fugit. Aceluia, cat timp a mai trait, i-a ramas mana rosie. Aproape toti cei care i-au vazut au patimit cate o nenorocire in acel an."

Archita / Arkeden

La 28 august 1748 a izbucnit un incendiu la biserica din Archita, clopotele s-au topit, acoperisul a fost distrus si mobilierul facut scrum. Locuitorii au muncit doi ani pentru a construi un nou acoperis si pentru a mobila din nou biserica, dupa care au scris ca aducere aminte pe arcul triumfal: Domus haecce, cultui divino dedicata in cineris redacta 1748 d 28 aug. Noctu hora xi. E cineribus rursus reviviscit anno 1750, mense julio, pastore Mart. Kelp de Sternburg (Lacasul acesta, dedicat cultului divin, prefacut în cenusa in 1748, in ziua de 28 august, in a XI-a ora a noptii, iarasi a renascut din cenusa in anul 1750, in luna iulie, pe cand era pastor Martin Kelp din Sternburg).